A fost odată ca niciodată... Cel puţin aşa începe orice poveste. A fost un gând, a fost un vis, a fost o speranţă
COPILĂRIE
Lăsat în voia valurilor vieţii,
sufletul îngheaţă, împietreşte.
Căldura dragostei nu mai topeşte
întunericul. N-are putere-asupra gheţii.
Când oare va mai fi vreodată
lumina soarelui o bucurie?
Când oare-a vieţii răbufnire
va mai trăi în noi? Oh! Niciodată!
De sufletu-mi te-ndepărtezi încet.
Eu, fug spre moarte. Tu, rămâi în viaţă.
Te rog! Mai fă-mi o bucurie!
Revino pentru-o clipă, bate-mi în piept!
Şi-mi scoate inima; dezgheaţ-o!
Dar nu mai poţi. Eşti doar o amintire!
sufletul îngheaţă, împietreşte.
Căldura dragostei nu mai topeşte
întunericul. N-are putere-asupra gheţii.
Când oare va mai fi vreodată
lumina soarelui o bucurie?
Când oare-a vieţii răbufnire
va mai trăi în noi? Oh! Niciodată!
De sufletu-mi te-ndepărtezi încet.
Eu, fug spre moarte. Tu, rămâi în viaţă.
Te rog! Mai fă-mi o bucurie!
Revino pentru-o clipă, bate-mi în piept!
Şi-mi scoate inima; dezgheaţ-o!
Dar nu mai poţi. Eşti doar o amintire!
Trimiteți un comentariu